Samuel von Brukenthal

Samuel von Brukenthal (n. 1721, Nocrich – d. 1803, Sibiu), a fost un jurist sas, guvernator al Transilvaniei, colectionar de arta si fondator al muzeului din Sibiu care ii poarta numele.

Bunicul si tatal sau au fost judecatori in Nocrich. Numele initial al familiei a fost Brekner. Pentru loialitate, tatal sau, Michael Brekner, a fost innobilat in 1724, primind numele cu particula nobiliara von Brukenthal. Mama sa, Susanna, provenea din familia aristocrata a lui Conrad von Heydendorff.

Dupa absolvirea gimnaziului, incepand din 9 februarie 1741 a fost circa doi ani functionar la Cancelaria din Sibiu.

Apoi a studiat dreptul, filosofia, stiintele politice si administrative la universitatile din Halle si Jena, fara a obtine insa un titlu academic. In acea epoca, diploma de absolvire nu era obligatorie. Era suficient un certificat de buna purtare pe durata studiilor. In timpul studentiei a reusit sa patrunda in cercurile inalte de la Curtea din Berlin si a devenit membru al Lojei Masonice din Magdeburg.

A obtinut la Viena functia de cancelar provincial. Aici a inceput sa-si creeze diverse colectii si o biblioteca valoroasa. Inca din 1773 colectiile sale au fost mentionate intr-un almanah ca numarandu-se printre cele mai valoroase colectii particulare aflate la Viena in acel moment. O parte a colectiilor si-a constituit-o prin achizitii din Viena, fie personal, fie prin intermediul pictorului Johann Martin Stock. Unele picturi provin din colectii mai vechi, precum cea a arhiducelui Leopold Wilhelm, altele sunt achizitionate de pe piata de arta sau direct de la artistii epocii (Martin Meytens si Franz Neuhauser jun.). O alta parte a colectiilor a provenit din Transilvania.

In vara anului 1745, Brukenthal s-a intors la Sibiu si a avut ocazia ca, in baza a doi ani de studii specializate, sa fie admis la Cancelaria administratiei locale.

Ca tanar de „conditie buna” cu studii superioare, i s-au deschis multe usi si pe plan personal, astfel ca la 26 octombrie 1745 s-a casatorit cu Sofia Katharina, fiica primarului provincial Daniel Klokner von Kloknern, pierzand insa sprijinul familiei comitelui de Baußnern, care sperase ca Brukenthal se va casatori cu fiica sa. Casatoria a dat un impuls serios carierei lui Brukenthal, multumita zestrei de circa 30.000 de guldeni a sotiei si proprietatilor ei imobiliare si funciare, ceea ce a contribuit la ascensiunea lui printre oamenii de vaza ai Transilvaniei.

Intre 1745 si 1753, Brukenthal a ocupat functii nesemnificative in administratie. Intai a fost grefier secund, apoi grefier principal, iar din 1751 vicenotar al magistratului de Sibiu. In 1753 i s-a oferit ocazia unica de a calatori la Viena, unde a fost primit in audienta de imparateasa Maria Tereza a Austriei.

Natiunea saseasca aspira sa aiba si ea un secretariat al administratiei (aidoma celor doua existente pentru maghiari si secui). La Viena, Brukenthal a primit sarcina sa infiinteze acest secretariat. Nu numai ca a indeplinit cu succes aceasta sarcina, dar la 18 ianuarie 1754 a fost numit sa conduca secretariatul pentru natiunea saseasca. Celelalte doua secretariate erau conduse de nobilii maghiari Josinkzi si Monos.

In anul 1762 imparateasa Maria Tereza a Austriei l-a inaltat in rangul de baron. In 1765 a fost numit sef al Cancelariei Curtii, in anul 1772 sef al Cancelariei Provinciei, iar in anul 1777 a fost numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, functie pe care a indeplinit-o pana in anul 1787. A fost singurul sas transilvanean care a ajuns la o functie atat de inalta.

Veniturile sale au crescut substantial. Daca a inceput munca in administratie cu un venit anual de 150-300 guldeni, ca sef al Cancelariei Curtii a primit 2.000 guldeni pe an, ca sef al Cancelariei Provinciei 7.900 guldeni pe an, ca Presedinte al Cancelarie Curtii Transilvaniei 9.900 guldeni pe an, iar ca Guvernator 24.000 guldeni pe an.

Dupa moartea imparatesei Maria Tereza a Austriei, Samuel von Brukenthal a cazut in dizgratia imparatului Iosif al II-lea, si a fost obligat sa se retraga din functia de guvernator. Cu toate acestea, i s-a acordat o pensie anuala de 4.000 guldeni pe an.

In 1779 a construit la Sibiu palatul, care astazi ii poarta numele, in stilul barocului tarziu, dupa model vienez. Spatiul fastuos al acestei resedinte, ce adapostea seratele muzicale si literare patronate de Baronul Samuel von Brukenthal, galeriile de arta, cabinetul de stampe si biblioteca, a reprezentat un nucleu spiritual de exceptie pentru Transilvania. Colectiile de arta europeana ale baronului Samuel Brukenthal au fost deschise publicului inca din 1790, cu trei ani inaintea inaugurarii Muzeului Louvre, din Paris.

Prin testament, Baronul Samuel von Brukenthal a dispus deschiderea Palatului ca muzeu public, gestul sau inscriindu-l astfel in randul marilor iluministi ai veacului. Palatul a devenit in 1817 muzeu public, cunoscut ca Muzeul Brukenthal, una dintre primele institutii de acest gen din Europa.

Pentru ca aceasta colectie sa nu fie dezmembrata dupa moartea sa, Samuel von Brukenthal a prevazut in testament ca numai urmasii de parte barbateasca sa poata mosteni colectia. In cazul stingerii descendentei pe linie barbateasca, colectiile urmau sa fie gestionate de o fundatie si sa intre in proprietatea Gimnaziului Evanghelic din Sibiu. In anul 1867, baronul Joseph von Brukenthal, unul din mostenitori, a lasat prin testament ca si palatul, care era deja din 1817 un muzeu deschis publicului, sa fie atribuit acestei fundatii. In anul 1872 a murit ultimul mostenitor pe linie barbateasca, baronul Hermann von Brukenthal, si in felul acesta s-a stins familia Brukenthal. Gimnaziul a preluat fundatia.

Masoni Romani

Comentariile sunt dezactivate.