Octavian Goga

Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Rasinari – d. 7 mai 1938, Ciucea) a fost un poet roman, ardelean, de origine aromana, politician de extrema dreapta si prim-ministrul Romaniei din 28 decembrie 1937 pana la 11 februarie 1938. Membru al Academiei Romane din anul 1920.

Octavian Goga s-a nascut la 1 aprilie 1881 in satul Rasinari, de pe versantul nordic al Carpatilor, in casa cu nr. 778 de pe Ulita popilor, fiul preotului ortodox Iosif Goga si al sotiei sale, Aurelia, invatatoare (si colaboratoare in tinerete la ziarul Telegraful roman si la revista Familia).

Intre anii 1886-1890, Goga a urmat scoala primara din satul natal, avandu-l invatator pe Moise Fratila, intelectual patriot, prototipul posibil din poezia Dascalul, asa cum sora sa, Victoria, stinsa de timpuriu, a fost prototipul din Dascalita. Cea mai mare parte a vacantelor, asa cum povesteste autorul in diverse texte autobiografice, le-a petrecut in satul natal al tatalui sau, Craciunelu de Sus, jud. Alba. Satul se afla pe Tarnava Mica, astazi fiind parte a comunei Cetatea de Balta si circa 20% din familiile din sat poarta numele de Goga. Poetul spunea: „Viata taranilor de pe delnitele Craciunelului mi-au fost sursa de inspiratie pentru Plugarii si Clacasii”. In 1890, poetul s-a inscris la liceul de stat din Sibiu (astazi Liceul Gheorghe Lazar), ale carui cursuri l-a urmat pana in 1899, cand s-a transferat la liceul romanesc din Brasov. You need to know about jeux machines à sous gratuites. La absolvirea liceului, in 1900 s-a inscris la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Budapesta, continuandu-si apoi studiile la Berlin si incheindu-le in 1904.

In numarul din 12-24 decembrie (nr. 275, p. 1098) ziarul Tribuna (Sibiu) i-a publicat prima poezie, Atunci si acum, semnata Tavi. Ion Pop-Reteganul de la Revista ilustrata (Bistrita) i-a scris la posta redactiei: „Ai talent, tinere amic, cultiveaza-l cu diligenta, ca poti deveni mare. Ziua buna de dimineata se arata. Nu cumva sa neglijezi datorintele de studinte”. Dupa aceste incurajari, i se publica pe o jumatate de pagina poezia Nu-i fericire pe pamant. Goga, elev la liceul cu limba de predare maghiara din Sibiu, inca nu implinise saptesprezece ani.

Urmatoarele poezii pe care le-a publicat in revista Familia a lui Iosif Vulcan (Oradea, an XXXIV, 1898, nr. 44, p. 13, noiembrie) si in ziarele Tribuna si Luceafarul (nr. 11, 1 decembrie 1902, nr. 14 – 15, 1 august 1903) au fost semnate, cu precadere, tot Octavian si apoi Nic. Otava. Abia la 15 septembrie 1903 a semnat, in Luceafarul, prima poezie (Sfarsit de septembrie), cu numele Octavian Goga.

La 1 iulie 1902 a aparut la Budapesta revista Luceafarul, publicatie pentru cultura nationala si unitatea politica a romanilor din Transilvania, unde Goga si-a publicat majoritatea poeziilor. Infiintarea revistei s-a datorat studentilor romani care activau la Budapesta, in cadrul Societatii „Petru Maior”: Al. Ciura, semnatarul articolului „In loc de program” din primul numar, Octavian Goga, cel care, in 1933, va afirma ca titlul revistei „era inrudit cu starea sufleteasca si cu constiinta literara din acele vremi”. Majoritatea creatiilor incluse de Goga in volumul Poezii (1905), au aparut in Luceafarul, in paginile careia poetul s-a afirmat ca talent literar autentic.

In 1904, a aparut in Luceafarul (an III, nr. 4, 15 februarie, p. 91 – 92) cunoscuta poezie Oltul, si in nr. 7, din 10 aprilie, p. 151, poezia Dascalita, semnate Nic. Otava, iar in 1905, poeziile: Plugarii, Lautarul, Dascalul, Rugaciune si Clacasii.

Octavian Goga a intrat in publicistica literara, cu mentiuni onorabile din partea lui Ilarie Chendi, Sextil Puscariu, Nicolae Iorga, Ion Gorun, Vasile Goldis, Eugen Lovinescu.

In 1905 a aparut la Budapesta volumul Poezii, reeditat apoi de editura Minerva , la Bucuresti, in 1907 si la Sibiu, in 1910. Dupa acest debut editorial, „adevarat eveniment literar”, poetul a intrat tot mai mult in constiinta opiniei publice. Criticul literar Ion Dodu Balan aprecia ca volumul lui Goga „inseamna inceputul unei noi epoci pentru sufletul nostru romanesc”, pentru ca „nimeni n-a intrecut la noi vigoarea, puritatea si muzica limbii, bogatia colorilor, originalitatea ideilor, seninatatea conceptiilor, candoarea expresiilor si fondul sanatos national, ce se concentreaza in aceste poezii”. Poeziile din acest volum sunt socotite „creatiuni geniale” si cei mai valorosi critici „inteleg rosturile sociale, nationale si estetice ale acestei aparitii in istoria liricii romanesti”.

Dupa critica din Familia, Iosif Vulcan revine, cu ocazia publicarii poeziei Asa a fost sa fie, cu aprecierea ca Goga este „un talent original inspirat numai de sufletul poporului”, iar poezia, ” un eveniment literar”. Volumul Poezii a fost primit cu entuzism de critici si scriitori.

Titu Maiorescu si-a revizuit intr-o buna masura teoria estetica din 1866 („Politica este un product al ratiunii; poezia este si trebuie sa fie un product al fanteziei – altfel nu are material: una, dar, exclude pe cealalta”). In notiunea de politica, mentorul Junimii includea si patriotismul „ca element de actiune politica”, recunoscand pana la urma ca:”patriotismul a devenit unul din izvoarele poeziei lui Goga si-l inspira in modul cel mai firesc. Dovada sta in aducerea si descrierea unor figuri obsinuite din viata poporului, care insa castiga deodata – pe langa valoarea si menirea lor normala – o insemnatate, am putea zice o iluminare si stralucire extraordinara, ce nu se poate explica decat din aprinderea luptei pentru apararea patrimoniului national”.

Alte aprecieri de pretuire au formulat Sextil Puscariu, I. L. Caragiale, George Cosbuc, Alexandru Vlahuta, Eugen Lovinescu, Barbu Stefanescu Delavrancea, George Panu. Considerat poet al neamului, pe ambii versanti ai Carpatilor, poetul s-a bucurat, la numai 25 de ani, de un prestigiu literar remarcabil.

La 5 mai 1938, in parcul Castelului de la Ciucea poetul a suferit un infarct cerebral si a intrat in coma. In ziua de 7 mai 1938, la ora 14,15, s-a stins din viata la varsta de 57 de ani. La Ciucea, prin fata catafalcului, duminica, 8 mai, si luni, 9 mai, a continuat pelerinajul miilor de oameni care l-au iubit si i-au pretuit opera. Marti, 10 mai, trenul mortuar cu ramasitele pamantesti ale ilustrului disparut a pornit spre Bucuresti. Sicriul a fost asezat, miercuri, 11 mai, in rotonda Ateneului, unde a stat pana sambata 14 mai, cand s-au desfasurat funeraliile nationale. Conform testamentului, nu s-au rostit cuvantari. Ulterior trupul poetului a fost inmormantat la conacul lui Goga de la Ciucea, conform dorintei acestuia.

Activitatea

Activitatea de gazetar

Inceputurile ziaristice ale poetului au fost legate de revista Luceafarul, infiintata, din initiativa sa, la 1 iulie 1902, la Budapesta, alaturi de Al. Ciura si Oct. Taslauanu. Goga s-a mentinut succesiv, ca redactor responsabil sau director, pana in 1912. Aparitia revistei Luceafarul s-a confundat in buna masura cu preocuparile si durerile unor tineri studenti, animati de aceleasi visuri:
„Revista noastra, ca organ al tinerimii, are menirea de a ne prezenta publicului mai de-aproape, de a stabili apoi o legatura mai stransa intre public si tinerime.” (O. Goga).

Acesti tineri ardeleni de la Budapesta stiau ca au datoria sa apere idealurile unei intregi colectivitati.

„Cu un asemenea bagaj de idei, marturiseste Goga, s-a fondat revista Luceafarul de la Budapesta la 1902. Vreo patru ani cat am stat acolo si un an la Berlin noi am mers inainte, afirmand ideea unitatii sufletesti”.

Luceafarul a aparut la Budapesta, la 1 iulie 1902, din initiativa si cu sprijinul material al lui A.P. Banut, sustinut de un grup de studenti romani patrioti. „Era de lipsa si pentru Ardeal, afirma Goga, o revista literara in ale carei randuri sa se imprime caracterul local cu toate deosebirile lui de alte parti ale neamului nostru”. Contributia lui Octavian Goga la ascensiunea Luceafarului a fost imensa: „Octavian Goga, scria Ion Chinezul, a mai scris si la alte reviste, a intemeiat chiar unele; numele lui e legat de Luceafarul.”

Cu activitatea sa in cadrul Asociatiei transilvanene pentru literatura romana si cultura poporului roman-Astra, preocuparile publicistice s-au intensificat cu trecerea timpului, dezvaluind inca o latura a talentului sau literar. Sub conducerea sa a aparut, de la 1 ianuarie 1907, revista Tara noastra, care a inlocuit temporar revista Transilvania. Goga, care a condus efectiv acest saptamanal, a aparut mai intai cu titlul de redactor, apoi si de proprietar – editor. In primul numar a publicat editorialul intitulat „Catre carturarii nostri”, in care a afirmat ca isi propune sa redacteze:”o gazeta cuminte. O gazeta ridica punte intre sufletele carturarilor si ale taranilor care o slovesc duminica pe genunchi. Toti carturarii, care simt in sufletul lor rasunetul datoriei ce cere implinire, isi vor spune cuvantul pe aceasta hartie, ale carei foloase vor fi folosul asezamantului nostru cultural.” Revista Tara noastra a aparut saptamanal la Sibiu pana la 5 decembrie 1909. A reaparut apoi la Cluj (1922 – 1931), avand ca director pe Octavian Goga, si apoi la Bucuresti (1932 – 1938). Numarul din 29 mai 1938 a fost inchinat memoriei intemeietorului sau, decedat la 7 mai.

Pana la declansarea primului razboi, Goga s-a impus ca ziarist stralucit prin articolele publicate in revista Tara noastra, ziarul Epoca, Adevarul, revista Flacara si revista Romania, proza sa jurnalistica fiind comparabila, stilistic si tematic, cu a celei eminesciene. Articolele i s-au apropiat de valoarea operei unui prozator de vocatie. Scrierile in proza (cuprinse in volumul Precursori) au fost fie discursuri tinute in sedintele Academiei, fie cuvantari aniversare sau pur si simplu omagii aduse unor personalitati ori prieteni ai scriitorului. Considerate piese antologice intr-o posibila istorie a portretului, T. Vianu l-a dedicat un semnificativ capitol in Arta prozatorilor romani.

Goga si-a axat publicistica pe problemle „romanismului” (originea romanilor, continuitatea neintrerupta in vatra de formare a poporului roman, ideea unitatilor tuturor romanilor, idealul unirii intr-un stat national, lupta impotriva asupririi austro-ungare). Prin revista Luceafarul a reusit sa-si intareasca legaturile culturale cu Romania, spre unirea politica de mai tarziu. Si revista Tara Noastra, axata pe ideologia lui Goga, si-a intarit legatura cu oamenii de la sate, fiindu-le sfatuitor, dar si un factor capabil sa le rezolve nevoile spirituale si materiale.

Activitatea de dramaturg

Desi putin numeroasa, inegala si aflata sub nivelul realizarilor din poezie, dramaturgia lui Goga, mai ales prin Domnul notar, (publicata la editura Institutului de Arte Grafice din Bucuresti), a fost un reper urmat mai tarziu. Premiera piesei a avut loc la Teatrul National din Bucuresti, la 14 februarie 1914. Piesa analizeaza repercursiunile pe care le au in relatiile de familie si in pozitia din obstea satului tranzactiile si concesiile facute de anumiti indivizi, ca rezultat al politicii de atragere a unor elemente romanesti in sistemul de deznationalizare si oprimare a romanilor. Actiunea se petrece intr-un sat ardelean (Lunca) de la inceputul secolului, aflat sub dominatie habsburgica. Revolta in timpul careia a fost sanctionat renegatul Traian Valeanu, a restituit dramei individuale adevaratele dimensiuni sociale. Notarul, ca si candidatul Blezu, erau uneltele dominatiei straine. La alegeri, dorintelor obstii li s-a opus coalitia renegatilor, bazandu-se pe forta coercitiva (jandarmii) si pe elementele descalificate (Mitruta), chiar pe infractori de drept comun (Hopartean).

Prin Mesterul Manole, reprezentata in 1927 si publicata in 1928, Goga a incercat sa adapteze vechiului mit la drama psihologica, reabilitand artistic vechea intriga a timpului conjugal prin dezvoltarea si examinarea motivatiilor erotice. Personajul principal era un artist, cinic, fermecator, calator inveterat, mare amator de experiente erotice pasagere.

Goga a lasat, sub forma de proiect, si doua piese intr-un act (Sonata lunei si Lupul), sceneta Fruntasul, un articol dialogat din 1911 si traducerea Tragedia omului de Madách Imre.

Activitatea de traducator

Adversar al politicii guvernelor maghiare, Goga a fost, in acelasi timp, un prieten adevarat al marilor scriitori ai literaturii maghiare clasice si moderne. A studiat inca din anii de liceu de la Sibiu si apoi ca student, la Universitatea din Budapesta, opera lui Sándor Petőfi si Imre Madách, s-a bucurat de prietenia celor mai de seama scriitori maghiari ai timpului si a fost legat de Ady Endre. Madách l-a atras pe Goga din tinerete, primele incercari de traducere din Tragedia omului datand din anii de scoala. Dupa cateva tablouri si scene din Tragedie, publicate in Luceafarul in (1903) sau in Tara noastra (1909), aparitia Tragediei omului in volum in traducerea lui Goga s-a produs in 1934, primita ca „o stralucita creatie poetica avand aceeasi valoare ca si originalul”. A doua editie romaneasca (1940) a aparut revazuta de autor.

Tudor Vianu scria ca Memento mori si Tragedia omului sunt „poeme ale omenirii vazute prin sperantele, infrangerile si luptele popoarelor”. G. Calinescu a observat ca traducerea lui Goga e facuta intr-o romaneasca ce se apropie de perfectiunea si frumusetea limbii lui Eminescu: „E limba de si chiar stilul lui Eminescu potrivit vremii noastre si e tocmai interesant sa se vada un poet clasic care izbuteste sa fie plastic prin vorbe, pentru ureche, nu prin colorism”.

Activitatea politica

Activitatea literara a lui Octavian Goga a fost dublata de o sustinuta activitate politica-sociala. Goga a devenit, la inceputul secolului al XX-lea, mesager al tuturor aspiratiilor nationaliste sustinute de romanii transilvaneni.

In septembrie 1906, Goga a fost ales secretar literar al Asociatiei transilvana pentru literatura romana si cultura poporului roman (ASTRA), urmand ca, impreuna cu Octavian C. Taslauanu, sa politizeze activitatile celui mai important asezamant cultural din Transilvania. Prin articole publicate in revista Tara noastra, a adoptat o pozitie critica fata de exploatarea la care erau supusi taranii din Romania si fata de guvernantii de atunci. Ca o consecinta a acestor atitudini curajoase, Goga a fost detinut in iarna anului 1911 timp de o luna in penitenciarul din Seghedin, unde a fost vizitat de Caragiale, care a protestat in articolul „Situatie penibila” impotriva arestarii. Dupa doi ani, in 1911, Goga a fost din nou arestat la Seghedin.

Dupa izbucnirea primului razboi mondial, Goga s-a stabilit in Romania, continuand de acolo cu tenacitate lupta pentru eliberarea Transilvaniei si pentru desavarsirea unitatii statale. S-a lansat intr-o ampla campanie publicistica in ziarele Adevarul si Epoca, pentru lamurirea opiniei publice din Romania asupra situatiei fratilor de peste Carpati, supusi la persecutii. A semnat, alaturi de Octavian Taslauanu, Onisifor Ghibu si Sebastian Bornemisza, scrisoarea ziaristilor ardeleni refugiati in Romania (Epoca, 15 iunie 1915), cu scopul de a continua activitatea publicistica in vederea eliberarii Transilvaniei.

La 14 decembrie 1914 s-a desfasurat Congresul extraordinar al Ligii Culturale (presedinte V. Lucaciu, vicepresedinte: Barbu Stefanescu Delavrancea, secretar: Nicolae Iorga). Goga era membru al comitetului, ca reprezentant al Transilvaniei.

La intrunirea organizata de Liga politica a tuturor romanilor, la Bucuresti, in ziua de 15 februarie 1915, declara: „Pentru jertfa de maine am trecut granita, sa venim in Tara Romaneasca. Noi ne-am pierdut tara, noi ne-am pierdut patria, dar avem inca capetele noastre. Vi le dam dumneavoastra, faceti ce vreti cu ele. Ele pot sa cada, Ardealul nu poate cadea”.

Din cauza activitatii sale politice in Romania, guvernul de la Budapesta i-a intentat lui Goga – ca cetatean austro-ungar – un proces de inalta tradare, fiind condamnat la moarte in contumacie. S-a inrolat in armata romana si a luptat ca soldat, in Dobrogea. La incetarea ostilitatilor si semnarea pacii de la Bucuresti, Goga a fost nevoit sa paraseasca Romania, plecand in Franta. In vara anului 1918 s-a constituit la Paris Consiliul national al unitatii romane, forum de presiune asupra marilor puteri pentru obtinerea unitatii statale romanesti. La inceputul anului 1919, Goga s-a reintors in Romania reintregita.

Goga si Masoneria

Pasoptistii, bonjuristii si alti romani cu studii in strainatate au importat moda masoneriei, la care a optat – cu un entuziasm si o fidelitate inegale – fruntea intelectualitatii romanesti. Desi investit ca mason, Goga nu a inteles idealurile confreriei: „… aprilie 1929: Octavian Goga militeaza pentru fondarea Blocului crestin francmasonic. D. Octavian Goga, care, desi este mason, habar n’are de rostul francmasoneriei, caci si-a permis sa vorbeasca in loja despre crestinism – greseala ce masonii nu il vor ierta niciodata. D. Goga a mers asa de departe cu naivitatea sa, incat a propus ca Loja Nationala sa se numeasca Loja Crestin-Nationala.”

Alegerea la Academia Romana

Prin acordarea la 21 martie 1906 a premiului „Nasturel Herescu” pentru volumul de debut, creatia poetica a lui Octavian Goga a primit consacrarea Academiei Romane. Raportul catre plenul Academiei Romane, pentru premierea volumului Poezii a fost prezentat in februarie 1906 de Titu Maiorescu.

In 1920, Goga a fost ales membru al Academiei, discursul de receptie fiind intitulat Cosbuc. In 1924, poetul a primit Premiul National de poezie si premiul Mihail Sadoveanu pentru proza.

Opera poetica

Poezii (1905)

  • Rugaciune
  • Plugarii
  • Noi
  • Oltul
  • Casa noastra
  • Apostolul
  • Dascalul
  • Dascalita
  • Batrani
  • Reintors
  • Departe
  • In codru
  • Dimineata
  • Pe inserate
  • De la noi
  • Cantaretilor de la oras
  • Sara
  • Lautarul
  • La groapa lui Laie
  • Pribeag
  • Pace
  • Ruga mamei
  • Toamna
  • Copiilor
  • Parasit
  • Despartire
  • Invins
  • Solus ero
  • Noapte
  • Clacasii
  • Asteptare
  • Dorinta

Ne cheama pamantul (1909)

  • Fecunditas
  • Cantecele mele
  • Cosasul
  • De demult
  • Colinda
  • Un om
  • Graiul painii
  • Cain
  • In munti
  • Cantorul cimpoi
  • Strainul
  • Scrisoare
  • Lacas strabun
  • Asfintit
  • Carmen
  • O raza
  • Sufletul
  • Rasuna toaca
  • Cantece
  • Sonet
  • E sarbatoare
  • Poezie

Din umbra zidurilor (1913)

  • Revedere
  • Oaspe vechi
  • Agonie
  • Paris (I)
  • Ziua (II)
  • Notre dame (III)
  • Felinarul (IV)
  • In muzeu
  • Cinquecento
  • Mama
  • Masuta mea
  • La mal
  • Aeternitas
  • De profundis
  • Lacul
  • Eu stau la mal…
  • Scrisoarea ta…
  • Gandeste-te…
  • Scirocco
  • Poet
  • Doina
  • Voi veniti cu mine…
  • Inima
  • Stramosii…
  • Carmen laboris
  • Scrisoare
  • Mos Craciun
  • Eu stiu un basm
  • Trage-ti oblonul…
  • Un trandafir se stinge
  • Taina
  • Toamna noua
  • Ma-ntorc din nou
  • Amurg
  • O lacrima
  • Mostenire
  • O clipa

Cantece fara tara (1916)

  • Fara tara
  • Asteptare
  • Pajurei cu doua capete
  • Sangele
  • In pacea muta
  • Portretul
  • Apostolul
  • In mormant la Arges
  • Pribeag strain
  • Lupul
  • Boboteaza
  • Trecea convoiul mortuar
  • Poveste
  • Sufletul

Din larg (1939) – poeme postume

  • Din larg
  • Profetul
  • Ceahlaul
  • O ramura intarziata
  • Trecutul
  • Apus
  • Mare aeterna
  • In mine catodata

Cronologie

  • 1 aprilie 1881 – Se naste Octavian Goga, in Rasinari, judetul Sibiu.
  • 1892 – Este inscris la Liceul unguresc din Sibiu.
  • 1897 – Debuteaza in Tribuna din Sibiu cu poezia Atunci si acum.
  • 1899 – Se muta la Liceul romanesc din Brasov.
  • 1900 – Isi trece bacalaureatul la Brasov si se inscrie la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Budapesta.
  • 1904 – Moare sora sa, Victoria.
  • 1905 – Apare Poezii, primul volum de versuri, la Budapesta.
  • 24 decembrie – Moare tatal poetului, Iosif Goga.
  • 1907 – Apare la Sibiu, apoi la Cluj, revista lui Goga, Tara noastra.
  • 1909 – Apare Ne cheama pamantul, al doilea volum de versuri, editura Minerva, Bucuresti.
  • 1911 – Apare la Arad culegerea de articole Insemnarile unui trecator. Crampeie din zbuciumarile de la noi.
  • 1913 – Apare Din umbra zidurilor , al treilea volum de versuri, editura Minerva, Bucuresti.
  • 1914 – Apare in volum piesa Domnul notar. Drama in trei acte din viata Ardealului si se joaca la Teatrul National din Bucuresti.
  • 1915 – Apare la Bucuresti culegerea de articole Strigate in pustiu.
  • 1916 – Apare volumul de versuri Cantece fara tara, editura C. Sfetea, Bucuresti, cu un cuvant inainte al autorului. In acelasi an ia parte la primul razboi mondial si scrie ciclul de versuri Razboi.
  • 1918, 1 decembrie – Realizarea unitatii de stat. Poetul face parte din diferitele guverne care s-au succedat la carma tarii. A fost ministru al Instructiunii si Cultelor, ministru al Cultelor si Artelor, ministru de stat, ministru de interne si prim-ministru.
  • 1919 – Vaduva poetului maghiar Ady Endre ii ofera, printr-o scrisoare, spre vanzare proprietatea de la Ciucea. Prima calatorie la Ciucea cu Alexandru Hodos si alti prieteni, apoi, toamna, a doua vizita la Ciucea, cu Veturia Goga.
  • 1919 – 1923 – Refacerea castelului de la Ciucea.
  • 1920, 30 mai – Este ales membru al Academiei Romane. Discursul de receptie (1923) este dedicat lui George Cosbuc.
  • 1924 – Apare volumul Poezii, la editura Cultura Nationala, Bucuresti. Primeste Premiul National pentru poezie.
  • 1927 – Apare la Bucuresti culegerea de articole Mustul care fierbe.
  • 1928 – Apare piesa Mesterul Manole.
  • 1930 – Apare la Bucuresti culegerea de articole Precursori.
  • 1931 – Sarbatorirea a 50 de ani de la nastere. Facultatea de Litere si Filosofie din Cluj ii acorda titlul de doctor honoris causa. Pe diploma, la locul rezervat pentru indicarea profesiunii, s-au inscris cuvintele: Priceps Poetarum Pro Unitate Totius Daco-Romanicae Nationis Eluctatius.
  • 1934 – Prima editie a poemului Tragedia omului de la Madách, tradus de Goga.
  • la 14 iulie 1935 se formeaza la Iasi Partidul National Crestin rezultat din fuziunea Ligii Apararii National Crestine (A.C.Cuza) si Partidului National Agrar (Goga).
  • 28 decembrie 1937 – 10 februarie 1938: Prim-ministrul Goga conduce guvernul Goga-Cuza. A fost demis dupa 44 de zile.
  • 7 mai 1938 – Moare Octavian Goga la Ciucea. Este transportat la Bucuresti si depus la Ateneu, apoi este inmormantat la Cimitirul Bellu.
  • 1939 – Corpul poetului este reinhumat la Ciucea.

Masoni Romani

Comentariile sunt dezactivate.