Nicolae Balcescu

Nicolae Balcescu (n. 29 iunie 1819, Bucuresti – d. 29 noiembrie 1852, Palermo) a fost un istoric, scriitor, revolutionar si Francmason roman.

Nascut in Bucuresti, intr-o familie de mici boieri, era fiului pitarului Barbu sin Petre si al „serdaresei” Zinca Petreasca-Balcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originara din Balcesti, Valcea, in locul celui al tatalui, Petrescu. Tatal lui Nicolae Balcescu a murit in anul 1824. Nicolae Balcescu avea doi frati: Costache si Barbu, precum si doua surori: Sevasta si Marghioala. Intr-un alt document se mai pomeneste si de o alta sora: Eleni.

Studiaza la Colegiul Sfantul Sava, incepand cu 1832, fiind pasionat de istorie, avandu-l coleg pe Ion Ghica, iar ca profesori, intre altii, pe Ion Heliade Radulescu. La 19 ani intra in armata, iar in 1840 participa, alaturi de Eftimie Murgu, Marin Serghiescu Nationalul, la conspiratia Filipescu, care este descoperita si este inchis la Manastirea Margineni, unde a ramas doi ani, pana la 21 februarie 1843, la plecarea domnitorului Ghica si venirea lui Bibescu .

Dupa ce este eliberat infiinteaza impreuna cu Ion Ghica si Christian Tell o organizatie secreta Francmasonica denumita Fratia, calatoreste prin toate teritoriile locuite de romani: Tara Romaneasca, Moldova, Transilvania, Bucovina, precum si prin Franta si Italia si studiaza istoria, fiind editor, alaturi de August Treboniu Laurian, la o revista istorica numita Magazin istoric pentru Dacia, care a aparut incepand cu 1844. In Franta se va implica in revolutia din februarie 1848, dar inspirat de aceasta revolutie se intoarce la Bucuresti pentru a participa la revolutia din 11 iunie, fiind timp de doua zile ministru de externe si secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revolutionari. Va fi de partea liberalilor, dorind improprietarirea taranilor si vot universal.

Fiind arestat pe 13 septembrie 1848 de autoritatile Imperiului Otoman care au inabusit revolutia, reuseste sa evadeze, plecand in Transilvania, de unde a fost expulzat apoi de autoritatile habsburgice. In primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena si ajunge in Constantinopol. Apoi, la Debretin, se intalneste cu Lajos Kossuth, conducatorul revolutiei maghiare, incercand un aranjament „pacificator” intre revolutionarii romani transilvani si cei maghiari. Lajos Kossuth ii face lui Balcescu o impresie buna, el este de acord cu „proiectul” revolutionarului roman. La 2 iulie 1849 se gaseste la Pesta, unde este semnat „proiectul de pacificare”, un acord romano-maghiar cu revolutionarii unguri. Avram Iancu si revolutionarii sai se declara de acord sa ramana neutri fata de actiunile militare ale maghiarilor, acestia insa nu isi respecta promisiunile si se ajunge din nou la conflict. In acelasi timp insa trupele imperiale contrarevolutionare habsburgice si ruse intra in Transilvania si revolutia maghiara condusa de Kossuth este infranta.

Ca istoric, marea sa opera a fost „Romanii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o in exil, incepand cu 1849, ramasa in manuscris si publicata de Alexandru Odobescu, in 1861 – 1863.

Se exileaza la Paris, unde incearca sa coaguleze fortele revolutionare europene aflate in exil, pentru intemeierea unei confederatii europene. Cu un pasaport eliberat la Paris, la 27 septembrie 1850, „au nom de Sa Majesté l’Empereur des Ottomans”, in primavara lui 1852, pleaca la Constantinopol, de aici, la Galati si incearca sa patrunda in Tara Romaneasca, insa autoritatile nu-i permit, desi era bolnav si voia sa o vada pe mama sa, care era in varsta si bolnava. Medicii ii sfatuiesc sa se stabileasca in Italia, unde clima e mult mai blanda. Trece prin Malta, Napoli si se stabileste la Palermo, in Sicilia, la hotelul „Alla Trinacria”. Moare la Palermo de tuberculoza la varsta de 33 de ani. In anul 1977, Cantemir Riscutia a facut parte dintr-o delegatie romana plecata la Palermo pentru a descoperi locul in care se spunea ca ar fi inmormantat Balcescu. Totul pornise de la marturia unui marinar, care credea ca trupul romanului mort in exil se afla in galeria de mumii a calugarilor capucini. Riscutia a analizat 2.000 de schelete, dar nici unul nu se potrivea trasaturilor lui Nicolae Balcescu. Intr-un final, au aflat ca romanul fusese inmormantat intr-un osuar de onoare al capucinilor, loc sigilat in urma unei epidemii de holera. Trupul lui Nicolae Balcescu nu a mai fost scos la lumina.

Ideologia comunista romaneasca, sprijinindu-se pe unele lucrari ale lui Karl Marx, il considera pe Nicolae Balcescu drept un inaintas al acesteia. De aceea, pe biletele bancare romanesti, de 1.000 de lei, editia 1950, precum si pe cele de 100 de lei, editiile 1952 si 1966, a fost gravata imaginea lui Nicolae Balcescu. Peste 10 localitati rurale, precum si strazi din Romania comunista au primit numele lui Nicolae Balcescu, in memoria revolutionarului pasoptist.

Iata un exemplu de caracterizare facuta de catre ideologia comunista lui Nicolae Balcescu: „Nicolae Balcescu este figura cea mai luminoasa a revolutiei de la 1848. E tipul revolutionarului care, intelegand mersul istoriei, si-a dat seama ca adevarata revolutie trebuie sa se sprijine pe forta poporului, sa-i exprime nazuintele si drepturile. Bolnav de ftizie, avand de indurat lipsurile si greutatile exilului, in preajma ultimei sale calatorii spre tarmurile cu clima blanda ale Mediteranei, unde isi va da sfarsitul, Nicolae Balcescu ne apare in acest portret cu fruntea vasta de ganditor, dominata de focul privirii, cu ochii mari, patrunzatori, care exprima o adanca viata interioara.

Cronologie

  • 29 iunie 1819 – Se naste la Bucuresti Nicolae Balcescu, fiul pitarului Barbu sin Petre capitanul si al Zincai Balcescu. Fiul ia numele mamei, tatal murind de timpuriu. Urmeaza Colegiul de la Sf. Sava, avand profesori pe Florin Aaron si pe Heliade Radulescu; portretul lui Balcescu la adolescenta i-l face Ion Ghica intr-una din Scrisorile sale.
  • 1838 – Dupa colegiul Sf. Sava este iuncher in ostirea romana.
  • 1840 – Impreuna cu Bolliac si Eftimie Murgu, participa la conspiratia lui D. Filipescu, dar aceasta esuand, urmeaza o detentie la manastirea Margineni, unde sanatatea i se zdruncina.
  • 1843 – Impreuna cu Ion Ghica si cu Cristian Tell intemeiaza societatea secreta Fratia, care avea in vedere pregatirea miscarilor revolutionare de la 1848.
    • Ia fiinta la Bucuresti Societatea literara care avea legaturi directe cu Fratia.
  • 1844 – Apare in Propasirea, revista lui Kogalniceanu si a lui Alecsandri, prima scriere istorica, Puterea armata si arta militara de la intemeierea Printipatului Valahiei si pana acum, pe care Iorga o considera „un minunat capitol de istorie, care n-ar sta tocmai rau nici sub condeiul unui istoric de azi”. In Propasirea apare studiul lui Balcescu Comentarii asupra bataliei de la Campia Rigai sau Cosovo.
  • 1845 – 1847 – Isi desfasoara activitatea Asociatia literara, al carei comitet era alcatuit din C.G. Filipescu, St. Golescu, Iancu Vacarescu si I. Voinescu II, intre membrii careia se afla si Nicolae Balcescu.
    • Se infiinteaza la Paris Societatea studentilor romani al carei presedinte era Ion Ghica; Balcescu a fost membru al acesteia.
  • 1845 – Impreuna cu August Treboniu Laurian editeaza revista Magazin istoric pentru Dacia, unde apar tiparite pentru prima oara cronici muntenesti si moldovenesti. Aici Balcescu publica biografii istorice: Ioan Tautu, Miron Costin, Spatarul Ioan Cantacuzino, Postelnicul Constantin Cantacuzino.
    • Sub ingrijirea lui Balcescu si a lui Laurian apare primul volum din Cronicarii Tarii Romanesti.
  • 1846 – Tot in Magazin… Balcescu publica Despre starea sociala a muncitorilor plugari in Principatele Romane in deosebite timpuri.
    • N. Balcescu incepe redactarea operei sale capitale, Romanii supt Mihai Voievod Viteazul.
  • 1847 – Face o calatorie de studii in Franta si in Italia.
  • 1848, februarie – Participa la revolutia din Paris.
    • Apare Poporul suveran, revista condusa de Dimitrie Bolintineanu, prin care se promovau ideile miscarii revolutionae de la 1848. Aici, Balcescu publica articolele Despre improprietarirea taranilor si Drepturile romanilor catre Inalta Poarta.
    • iunie – septembrie – Nicolae Balcescu este fruntasul miscarii revolutionare din Tara Romaneasca; aceasta fiind infranta, Balcescu este exilat la Paris; apoi, agravandu-i-se boala de plamani, se stabileste pe mici perioade de timp in diverse localitati din Franta si Italia.
  • 1849 – Impreuna cu Stefan Golescu si cu Ion Bratianu, Nicolae Balcescu face parte din comitetul periodicului La Tribune des Peuples, editat de scriitorul polonez Adam Mickiewicz.
  • 1850 – Apare la Paris studiul Question économique des Principautés Danubiennes
    • Tot la Paris, sub conducerea lui Balcescu si a mai multor exilati, apare Romania viitoare, intr-un singur numar; aici, au fost publicate cateva opere importante ale literaturii romane Cantarea Romaniei, de Alecu Russo (versiune franceza), Mersul revolutiei in istoria romanilor, de Nicolae Balcescu si La o pasere trecatoare, de D. Bolintineanu.
  • 1851 – Se infiinteaza la Paris, sub indrumarea lui Balcescu, Junimea romana, societate politica si culturala a tinerilor; printre acestia se numara si Al. I. Odobescu, un impatimit admirator al lui Balcescu.
  • 1852 – Moare la Palermo Nicolae Balcescu, intemeietor al istoriografiei moderne, principalul animator al revolutiei de la 1848, un patriot ardent, martir al neamului.

A murit la Palermo, dar nu a fost ingropat la groapa saracilor cum s-a scris, ci transportat la manastirea Capucinilor, specializata in mumificari. Mumia lui se poate vedea si astazi in galeria acelei manastiri, cu mentiunea: „Nicolae Balcescu, prim ministru al Valachiei”.

  • 1861 – 1863 – Apare postum, in Revista romana a lui Odobescu, Romanii supt Mihai-Voievod Viteazul.
  • 1877 – Al. I. Odobescu ingrijeste editarea in volum a celei mai importante scrieri a lui Balcescu, Romanii supt Mihai-Voievod Viteazul.

Nicolae Balcescu in literatura

  • Camil Petrescu, Balcescu (piesa de teatru), 1948;
  • Camil Petrescu, Un om intre oameni (roman ramas neterminat), 1953-1957;
  • Eugen Jebeleanu, Balcescu (poem, 1952).

Numismatica

  • 1948: Cu prilejul implinirii primului centenar de la Revolutiile de la 1848, noile autoritati comuniste ale Romaniei au emis o medalie / moneda de argint, intr-un tiraj de 500.000 de exemplare, avand pe avers efigia lui Nicolae Balcescu, iar pe revers stema noului stat comunist roman. Medalia are toate caracteristicile unei monede, cu exceptia valorii nominale, care lipseste. Numarul mare de exemplare emise se explica si prin dorinta noilor autoritati de a face cunoscuta pozitia lor fata de cel care a fost revolutionarul Nicolae Bacescu, considerat ca fiind un inaintas al ideologiei comuniste, precum si noua stema a statului.
  • 2007: Banca Nationala a Romaniei a emis, in scopuri numismatice, o moneda de aur (cu valoarea nominala de 500 de lei), avand titlul de 999/1000, intr-un tiraj de maximum 250 de exemplare, care il comemoreaza pe Nicolae Balcescu. Moneda cantareste 31,103 grame.
  • Cu prilejul implinirii a 190 de ani de la nasterea lui Nicolae Balcescu, Banca Nationala a Romaniei a pus in circulatie, la 30 decembrie 2009, trei monede, una de aur (cu valoare nominala de 500 de lei, intr-un tiraj de 500 de exemplare), una de argint (cu valoare nominala de 10 de lei, intr-un tiraj de 1.000 de exemplare) si alta de tombac cuprat (cu valoare nominala de 1 leu, intr-un tiraj de 1.000 de exemplare).

Masoni Romani

Comentariile sunt dezactivate.