Ion Minulescu

Ion Minulescu (n. 6 ianuarie 1881, Bucuresti – d. 11 aprilie 1944, Bucuresti) a fost un poet si prozator roman, reprezentant important al Simbolismului romanesc, Mason. Ion Minulescu este numit director general al artelor in 1922.

Nascut la Bucuresti, a copilarit la Slatina, de unde este originara mama sa. A urmat scoala primara si gimnaziul la Pitesti; a facut bacalaureat in 1899 la un pension particular din Bucuresti, „Branza si Arghirescu”. In 1897, sub pseudominul (I. M.) Nirvan apar primele productii poetice ale lui Ion Minulescu, atunci inca elev la Pitesti, in revista „Povestea vorbei”. In 1898, sub semnatura I. Minulescu-Nirvan, tanarul poet publica in „Foaia pentru toti”, doi ani mai tarziu poetul pleaca la Paris pentru a studia dreptul. Poetii francezi ii schimba insa dorintele si, captivat de scrierile acestora, uita de studiile sale juridice. Dupa numai 4 ani se intoarce in tara, unde compune poezie si proza, in 1905 va publica unele poeme unele fragmente de proza din „Jurnalul unui pribeag”, in revista „Viata noua” a lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai insemnate ale miscarii simboliste. In 1906, Ion Minulescu incepe sa publice o parte din versurile ce vor compune „Romantele pentru mai tarziu” in revista „Viata Literara si artistica” a lui Ilarie Chendi. Tot in acest an incepe prietenia cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce in colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guérin, H. Bataille, H. de Régnier, publicate in „Samanatorul”. Iarna 1906 – 1907 cei doi prieteni o petrec la Constanta, ecourile acestei sederi pe tarmurile Marii Negre regasindu-se in versurile lor, in minulescianele „Romante pentru mai tarziu” (1908) si in „Fantaziile” lui D. Anghel (1909).

In anul 1914, la 11 aprilie, se celebreaza casatoria lui Ion Minulescu cu Claudia Millian (1887 – 1961), poeta simbolista, autoarea volumelor de versuri „Garoafe rosii” (1914), „Cantari pentru pasarea albastra” (1923), „Intregire” (1936), precum si a unor piese de teatru, intre care drama „Vreau sa traiesc” (1937). Ion Minulescu si Claudia Millian au avut o fiica, pe Mioara Minulescu, artista plastica inzestrata, care s-a consacrat cu devotiune filiala pastrarii memoriei parintilor ei. Urmeaza anii razboiului, 1916 – 1918 cand sotii Minulescu se refugiaza la Iasi. Dupa acest episod apare un nou volum de proza al lui Minulescu: „Masti de bronz si lampioane de portelan” (1920).

Un an mai tarziu, Minulescu isi face debutul ca autor dramatic pe scena Nationalului se joaca piesa „Pleaca berzele” si comedia intr-un act „Lulu Popescu” (10 ianuarie).

In 1924 apare romanul „Rosu, galben si albastru”, unul din marile succese literare ale vremii, dupa ce fusese in prealabil publicat in paginile „Vietii romanesti”. Se reprezinta Omul care trebuie sa moara „grotesca tragica in trei acte”, publicata mai tarziu, in 1939, sub titlul „Ciracul lui Hegesias”, iar 6 ani mai tarziu, in 1930, apare volumul „Strofe pentru toata lumea”. Apare culegerea de nuvele fantastice Cetiti-le noaptea.

La 11 aprilie, 1944, in urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu inceteaza din viata la Bucuresti si este inmormantat la Cimitirul Bellu. Director general al artelor in Ministerul de culte si arte. A condus publicatiile simboliste „Revista celorlati” si „Insula”. A debutat cu versuri in „Povestirea vorbii”. S-a format sub influenta succesiva a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Stefan Petica si a simbolistilor francezi si belgieni. A mai scris proza, piese de teatru si cronici dramatice.

Cultivand motive lirice tipic simboliste, poezia sa canta mirajul tinuturilor exotice, marea, aspiratia spre un absolut indefinisabil, starile sufletesti enigmatice apasate de melancolie, ispita erotica si moarte, intr-un limbaj alegoric de o sonoritate exterioara specifica. Viziunea sa este in cele mai multe cazuri a unui umorist sentimental fantezist.

Opera

Versuri

  • Romante pentru mai tarziu, Ed. Alacalay, 1908,
  • De vorba cu mine insumi, Bucuresti, 1913
  • Spovedanii, colectia Manuscriptum, 1927
  • Strofe pentru toata lumea, Ed. Cultura Nationala, 1930
  • Nu sunt ce par a fi, Ed. Fundatiilor, 1936
  • Versuri, editie definitiva ingrijita de autor, 1939

Proza

  • Casa cu geamurile portocalii, B.P.T., 1908
  • Masti de bronz si lampioane de portelan, Ed. Alcalay, 1920
  • Lulu Popescu, Ed. Alcalay, 1920
  • Pleaca berzele, Ed. Alcalay, 1920
  • Rosu, galben si albastru, Ed. Cultura nationala, 1924
  • Manechinul sentimental, Ed. Cultura nationala, 1926
  • Corigent la limba romana, Ed. Cultura nationala, 1929
  • Barbierul regelui Midas, Bucuresti, 1929
  • 3 si cu Rezeda 4, Ed. Adevarul, 1933
  • Cetitile noaptea, Ed. Cultura nationala, 1933

Masoni Romani

Comentariile sunt dezactivate.