Ion C. Bratianu

Ion C. Bratianu (n. 2 iunie 1821, Pitesti; d. 16 mai 1891, satul Florica, judetul Arges) a fost un om politic si Francmason roman, nascut la Pitesti in Tara Romaneasca. A urmat cursurile primare la Pitesti avandu-l ca dascal pe Nicolae Simonide. A intrat in armata munteana in 1838 si a vizitat Parisul pentru a studia. Intors in Muntenia, a luat parte, impreuna cu prietenul sau, C.A. Rosetti si alti politicieni proeminenti, la rebeliunea romana din 1848, fiind prefect al politiei in guvernul provizoriu al acelui an.

Dupa restaurarea ruseasca si otomana, la putin timp dupa aceea, s-a mutat in exil, refugiindu-se la Paris, dorind sa influenteze opinia publica franceza in favoarea uniunii propuse si autonomia principatelor dunarene.

In timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Bratianu a fost un lider liberal proeminent. A asistat in 1866 la demiterea lui Cuza si la alegerea Printului Carol I al Romaniei, sub domnia caruia a avut mai multe mandate ministeriale in urmatorii patru ani. A fost arestat pentru complicitate in revolutia din 1870, dar eliberat la scurt timp.

In 1876, ajutat de Constantin A. Rosetti, a format un cabinet liberal, care a ramas la putere pana in 1888, fiind ministru in timpul Razboiul Ruso-Turc din 1877, Congresului de la Berlin, formarea Regatului Roman, revizuirea constitutiei si alte reforme.

Dupa 1883, Bratianu a fost singurul lider al liberalilor, cu ajutorul lui C.A. Rosetti, prietenul si aliatul politic al sau timp de aproape patruzeci de ani.

In afara de a fi un politician important al Romaniei in timpul anilor critici 1876-1888, Ion C. Bratianu fost si scriitor. Pamfletele sale politice in franceza: Mémoire sur l’empire d’Autriche dans la question d’Orient (1855), Réflexions sur la situation (1856), Mémoire sur la situation de la Moldavie depuis le traité de Paris (1857) si La Question religieuse en Roumanie (1866) au fost bine primite la Paris.

Masoni Romani

Comentariile sunt dezactivate.