Alexandru Paleologu

Alexandru (Alecu) Paleologu (n. 14 martie 1919, Bucuresti – d. 2 septembrie 2005, Bucuresti), Mason, a fost un scriitor, eseist, critic literar, diplomat si om politic roman.

S-a nascut intr-o veche familie boiereasca care isi are probabil originile in Imperiul Bizantin, familie care s-a mutat din Lesbos in Tarile Romane la inceputul secolului al XVIII-lea. Prin diverse inrudiri, Paleologu a fost descendent al marelui domnitor Constantin Brancoveanu. Tatal sau a fost deputat PNL si apoi secretar general in Ministerele de Justitie si Finante. Alexandru Paleologu a absolvit Liceul Spiru Haret din Bucuresti si apoi a studiat la Universitatea Bucuresti, unde este licentiat al Facultatii de Drept.

In 1944, devine referent la Comisia Romana de Aplicare a Armistitiului, iar intre 1946 si 1948 este atasat de legatie la Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei.

Urmarit de Securitate, se ascunde sub un nume fals (Ion Craifaleanu) in orasul Campulung-Muscel pana in ianuarie 1956, cand fapta pentru care fusese urmarit se prescrisese si putea reintra in legalitate. In 1959 este arestat in lotul Noica-Pillat. Arestarile in respectivul lot incep in decembrie 1958, cu Constantin Noica, iar ultimul arestat din lot, in ianuarie 1960, este Nicolae Steinhardt. Sunt arestati 23 de intelectuali de prestigiu, anchetati si condamnati la pedepse de la 6 ani pana la 25 de ani munca silnica. Paleologu este arestat pe 8 septembrie 1959 (la ora 2 noaptea este obligat sa-si stranga cateva lucruri, fiind apoi urcat intr-o duba si dus la celebra inchisoare „Malmaison” din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (Bucuresti) si condamnat la 14 ani de munca silnica cu confiscarea averii. In timpul detentiei a fost racolat de Securitate ca agent. A fost gratiat in 1964.

Dupa iesirea din inchisoare urmeaza o perioada de readaptare. Este reintegrat pe post de cercetator stiintific la Institutul Academiei Romane pentru Istoria Artei, Sectia Arta Veche. Devine secretar literar la Teatrul „C. I. Nottara” din Bucuresti in 1967 si membru al Uniunii Scriitorilor, iar intre 1970 si 1976 este redactor la Editura Cartea Romaneasca.

Dupa revolutia romana din 1989, a fost numit Ambasador al Romaniei in Franta incepand cu 31 decembrie 1989, si demis in iunie 1990 din cauza ca simpatiza cu „golanii” din Piata Universitatii (numindu-se chiar „ambasadorul golanilor”), cat si din cauza vederilor sale monarhiste. Dupa aceea, devine membru al Partidului Aliantei Civice, infiintat de Nicolae Manolescu, fiind intre 1992 si 1996 senator in circumscriptia electorala Arges. Si-a continuat mandatul de senator din partea Partidului National Liberal, fiind intre 1996 si 2000 senator de Vrancea si intre 2000 si 2004 senator de Bucuresti. Din 1992 a fost presedinte al Consiliului Fundatiei Societatea Civila.

A murit la 86 de ani in casa sa de pe str. Armeneasca nr. 34, Bucuresti.

Paleologu este unul dintre rarii intelectuali romani care, dupa ce a colaborat cu Securitatea, a recunoscut inca dinainte de 1989 aceasta colaborare, iar dupa 1990 a fost primul caz de recunoastere si asumare publica si explicita a acestei colaborari. In primele luni ale lui 1990 a fost primul si unul dintre cei foarte putini oameni de cultura romani care si-au recunoscut colaborarea cu Securitatea. Marturia sa va fi publicata mai tarziu intr-un volum de convorbiri cu istoricul si romancierul Stelian Tanase, Sfidarea memoriei. De asemeni, isi cere public iertare pentru ceea ce va numi „o obnubilare a inteligentei”. Racolarea sa ca informator s-a petrecut in conditii de detentie la Botosani in 1963, sub presiunea santajului, batailor si umilintelor.

Carti de eseuri si critica literara

Eseistul s-a format la scoala lui Paul Zarifopol, caruia i-a si ingrijit mai multe antologii, fiind cunoscut mai ales prin volumul Bunul simt ca paradox.

In antologia Spiritul si litera sunt adunate cateva dintre eseurile sale despre literatura romana, precum Tema duelului la Camil Petrescu. Volumul Treptele lumii sau calea catre sine a lui Mihail Sadoveanu propune unica interpretare ezoterica din literatura critica romaneasca a romanului Baltagul.

A publicat:

  • Spiritul si litera. Eseuri critice, 1970
  • Bunul-simt ca paradox. Eseuri, 1972
  • Simtul practic. Eseuri si polemici, 1974
  • Treptele lumii sau calea catre sine a lui Mihail Sadoveanu, 1978
  • Ipoteze de lucru. Studii si eseuri literare, 1980
  • Alchimia existentei. Eseuri si portrete, 1983. A doua editie, revizuita, 1997
  • Souvenirs merveilleux d’un ambassadeur des golans, 1992
  • Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor, 1993
  • Sfidarea memoriei, 1995 (in dialog cu Stelian Tanase)
  • Despre lucruri cu adevarat importante, 1997; a doua editie, 1998
  • Interlocutiuni, 1997
  • Politetea ca arma. Convorbiri si articole mai mult sau mai putin politice, 2000
  • L’Occident est à l’Est, 2001
  • Mostenirea crestina a Europei, 2003.
  • Breviar pentru pastrarea clipelor, in dialog cu Filip-Lucian Iorga 2005
  • Amicus Plato Sau… Despartirea de Noica, 2006.
  • Strada Armeneasca. Convorbiri cu Fabian Anton, 2006

Premii si distinctii

  • 2000 – Premiul de Excelenta in Cultura Romana, acordat de Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arte si grupul de presa „Curentul”, sub patronajul Presedintelui Romaniei

Masoni Romani

Comentariile sunt dezactivate.