Alexandru G. Golescu

Alexandru G. Golescu (n. 1819; d. 15 august 1881, com. Rusanesti, judetul Olt), Francmason, a fost un om politic liberal roman, care a servit ca prim-ministru al Romaniei in anul 1870 (intre 14 februarie si 1 mai). A fost cunoscut ca Arapila (Negru).

Dupa terminarea studiilor gimnaziale la Colegiul Sfantul Sava din Bucuresti, a urmat cursurile Scolii Centrale din Paris, de unde s-a intors la Bucuresti ca inginer.

Impreuna cu Nicolae Balcescu, Ion Ghica si Christian Tell, Golescu a fost fondator al Fratiei Francmasonice si societatii secrete radicale in 1843, ca opozitie lui Gheorghe Bibescu.

A luat parte la miscarea revolutionara de la 1848 din Tara Romaneasca si a fost trimis de guvernul provizoriu ca agent diplomatic la Paris. Dupa o sedere la Abrud in casa lui Ioan Sulutiu, a ramas la Paris pana in anul 1857, cand s-a reintors in Tara Romaneasca. Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza a devenit primul ministru al cultelor din Romania. Sub Carol I a fost ministru de finante din noiembrie 1868 pana in februarie 1870 si apoi prim-ministru pana in 20 aprilie 1870.

Fără categorie

Comentariile sunt dezactivate.